pentru a reveni in meniul principal ale site-ului amnromania.ro folositi butonul de deasupra

Concurs de Ayurveda

În cadrul concursului anual de Ayurveda trei dintre cele şase probe care îl alcătuiesc sunt structurate în jurul fiecăruia dintre cele trei instrumente de cunoastere de bază, ce permit dobândirea unei cunoaşteri autentice, iar celelalte trei probe sunt probe mixte, prin care se urmăreşte testarea capacităţii de a îmbina în mod armonios particularităţile specifice ale celor trei instrumente de cunoaştere indicate.

Nagarjuna

Înţeleptul Nagarjuna este în mod unanim considerat în tradiţia orientală ca fiind unul dintre cei mai remarcabili gânditori ai Indiei. Totodată, Nagarjuna este şi unul dintre cele mai enigmatice personaje al istoriei culturii şi spiritualităţii indiene.

Sunt foarte numeroase lucrările scrise care îi sunt atribuite lui Nagarjuna şi de asemenea mult mai numeroase realizările excepţionale, cele mai multe de natură paranormală sau miraculoasă, despre care se afirmă că au fost îndeplinite, în felurite circumstanţe, de către el. Tocmai de aceea cercetătorii occidentali înclină să considere că Nagarjuna este fie un personaj mitologic, fie presupun existenţa mai multor fiinţe cu acest nume, Nagarjuna.

Însă, în conformitate cu precizările înţeleptului Dalhana, Nagarjuna este chiar redactorul lucrării de Ayurveda pe care astăzi noi o cunoaştem sub numele de „Sushruta-samhita”. În afara activităţii de redactor (pratisamskarta) al acestei vaste lucrări, Nagarjuna este şi autor al porţiunii finale adăugite ulterior a lucrării (Uttara-tantra). Nagarjuna este autorul lucrării Rasaratnakara şi a mai multor reţete din plante cu efect regenerator şi a unor formule terapeutice celebre.

Nagarjuna este totodată cunoscut ca fiind autor al unor lucrări tantra-ice, ca practician ayurvedic, medic şi alchimist, ipostaze despre care unii cercetători moderni consideră că ar fi fost îndeplinite de fiinţe umane diferite, care ar fi avut acelaşi nume. În ciuda tuturor acestor presupuneri scolastice, tradiţia indiană, la unison cu cea chineză şi tibetană, a susţinut întotdeauna că a existat o singură fiinţă excepţională cu numele de Nagarjuna, care a fost în acelaşi timp şi poet şi filosof, practician ayurvedic, alchimist şi totodată o excepţională fiinţă spirituală, despre care s-a consemnat ca fiind un sfânt. De asemenea, există în tradiţia orientală foarte multe lucrări spirituale care îi sunt atribuite lui Nagarjuna.

Nagarjuna s-a născut ca brahman. El s-a născut în Vidarbha în regiunea Mahakoshala, dar şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţă într-o mănăstire din muntele Sri-Parvata sau Sri-Saila, situat în apropierea râului Krishna, în regiunea Andhra-pradesh. Nagarjuna a fost discipolul unei fiinţe realizate (siddha), numit Sharadha-pada. El a avut legături directe cu Universitatea Nalanda şi a fost învăţătorul  lui Arya-deva, cel care ulterior a devenit mentorul şi coordonatorul acestei şcoli spirituale.

O descriere a vieţii şi realizărilor lui Nagarjuna a existat în limba sanscrită, însă la ora actuală ea a fost pierdută, şi ea a fost tradusă în limba chineză de către Kumarajiva, în anul 401 e.n.. Există, de asemenea, unele referinţe în tradiţia tibetană, dintre care cea mai completă îi aparţine istoricului Lama Taranatha. În conformitate cu aceste fragmente biografice, reiese că Nagarjuna i-a urmat patriarhului Parshva la administrarea şi conducerea respectivei comunităţi apirituale, timp de peste 62 de ani. El a fost un apropiat prieten şi consilier al regelui regiunii Satavahana care, în semn de recunoştinţă pentru învăţăturile şi sprijinul spiritual pe care i l-a oferit, a ridicat mănăstirea Sri-Saila, în semn de recunoştinţă profundă.

Data de naştere şi perioada de viaţă a lui Nagarjuna sunt foarte controversate şi intens dezbătute de către istorici şi biografi. Unii istorici o plasează în jurul anului 57 î.C., alţii în jurul anului 23 d.C., în timp ce unii cercetători occidentali afirmă că este anul 120 d.C. Există unele opinii care indică perioada anilor 166-200 d.C., în timp ce istoricul indian Bhandakar o plasează în jurul anului 278 d.C. Este binecunoscut faptul că Nagarjuna a fost contemporan cu înţeleptul Kanishka şi cu regele din Satavahana, astfel că asocierea cea mai precisă, pe care de altfel o fac cei mai mulţi biografi, este cea cuprinsă între anii 80 şi 104 d.C.

Nagarjuna este autorul celebrei lucrări Vaidya-jiva-sutra, lucrare care este plasată în cea de-a doua poziţie în ierarhia scrierilor medicale incluse în seria tratatelor spirituale fundamentale Tanjur. Autorul acestei lucrări este cunoscut sub numele de Klu-Sgrub (Nagarjuna) sau Klu-Sgrub ori Snin-Po (Nagarjuna-Hridaya sau Nagarjuna-Garbha). În scrierile Tanjur-ului, Nagarjuna este autorul a 122 de lucrări, 6 dintre acestea fiind semnate Nagarjuna-Hridaya (sau Nagarjuna-Garbha) şi una dintre ele Nagarjuna-Pada. O altă lucrare aparţinând scrierilor sacre ale Tanjur-ului este semnată Krishna-Nagarjuna. Chiar dacă în aparenţă par să fie autori diferiţi nu trebuie să neglijăm faptul că prefixele sau sufixele asociate numelui de bază Nagarjuna şi anume Hridaya, Garbha, Pada sau Krishna sunt adăugiri care, de cele mai multe ori, se fac în mod tradiţional în anumite circumstanţe, pentru a evidenţia o anumită înzestrare spirituală specifică a celui care redactează o scriere, într-o anumită stare de inspiraţie. În tradiţia ayurvedică din India, mai multe dintre lucrările de alchimie (Rasa-Shastra) şi de medicină celebre aparţin tot lui Nagarjuna.

Datorită acestei diversităţi de manifestări consemnate, cei mai mulţi cercetători moderni au considerat că ar exista patru direcţii majore ce revelează patru ipostaze în care s-a manifestat înţeleptul Nagarjuna:

Prima dintre aceste ipostaze este cea de filozof. Ca filozof, Nagarjuna a fost contemporan cu poetul Ashvaghosha şi, în conformitate cu Rajatarangini, Nagarjuna a fost contemporan al lui Kanishka. În acest sens este consemnată ca perioadă în care Nagarjuna s-a manifestat în această ipostază perioada dintre primele două secole ale primului mileniu.

A doua ipostază a lui Nagarjuna este cea de învăţător tantric, ipostază ce este consemnată ca aparţinând secolelor 7-8 d.C.

A treia ipostază a lui Nagarjuna este cea de fondator al alchimiei indiene şi al ştiinţei obţinerii esenţelor (Rasa-Shastra). Nagarjuna era cunoscut de asemenea şi sub numele de Siddha- Nagarjuna sau Nagarjuna, Cel care a atins perfecţiunea spirituală. Tradiţia spirituală indiană consideră că învăţătura secretă a alchimiei, pe care Nagarjuna a practicat-o cu succes, i-a permis să se manifeste, în mod aparent paradoxal, în ipostaze şi perioade de timp diferite.

A patra ipostază a lui Nagarjuna este cea de autor al mai multor lucrări ayurvedice. El este redactorul lucrării secrete de Ayurveda Sushruta-samhita. În conformitate cu anumiţi erudiţi, el a fost discipolul lui Bhaskara, autorul lucrării Yoga-ratnamala. El a devenit celebru ca practician ayurvedic în jurul anilor 1240 d.C.

Oricare ar fi însă opiniile diverse asupra biografiei sale, înţeleptul Nagarjuna a fost şi continuă să fie mult apreciat şi iubit, atât în India, cât şi în Tibet, pe de o parte datorită contribuţiei sale la răspândirea Ştiinţei milenare a Ayurveda-ei şi totodată datorită contribuţiei sale remarcabile la lucrările ce alcătuiesc scripturile sacre ale Tanjur-ului.

Înţeleptul Nagarjuna rămâne pentru noi un exemplu de fiinţă spirituală de o extraordinară complexitate şi cuprindere, cu o viaţă foarte bogată, impresionantă şi care a oferit un veritabil model spiritual al înţelepciunii şi succesului în mai multe domenii ale spiritualităţii.